Dupa perioada adolescentei si cele doua esecuri in iubire am luat hotararea interioara de-a ma schimba radical, nu-mi mai placea de mine, vroiam sa traiesc o viata libertina si sa gust cu curaj tot ceea ce viata imi oferea. Nu-mi dadeam seama ca de fapt fugeam de mine insumi si de posibilitatile latente minunate care erau ascunse in adancurile fiintei mele interioare. Atunci am inceput sa-mi pun anumite masti comportamentale care nu erau ale mele dar erau la moda si credeam eu ca imi vor aduce fericirea.

Incepusem "sa gust viata", sa fumez, sa beau, sa caut la femei doar placerea fizica, de la petreceri si din discoteci eram nelipsit. Partea buna a fost ca intotdeauna eram constient ca joc un rol ce nu-mi apartine, erau momente de profunzime, in care, chiar in discoteca, ma simteam aruncat intr-o lume care nu era a mea. Ma simteam atunci basculat intr-o stare pe care o defineam ca fiind "ciudata": acea stare imi descoperea o deplina tacere si nemiscare, totul se oprea in jurul meu chiar daca mai percepeam miscarile de dans ale celorlalti, era o stare de tacere chiar in adancul muzicii de discoteca data la maxim, ma treceau fiori, ma speriam, nu intelegeam ce se petrece, uneori aveam chiar si senzatii de dejavu, vedeam acea viata asa cum era, goala si lipsita de sens.