M-am ridicat din patul in care dormeam si am iesit in baie, era o energie foarte puternica, eram in astral, am inceput sa ma uit in oglinda, totul era inca obisnuit. Treptat, deveneam constient ca ceva deosebit avea sa se petreaca, energia crestea exponential in zona capului si in jurul capului, ma treceau fiori prin tot corpul. Era cineva in spatele meu, ii simteam prezenta apoi l-am vazut si l-am recunoscut intr-o stare de uluire: eram eu, si ma puteam privi din exterior intr-un mod lucid si egal, nefiind influentat de supraevaluarea ego-ului. M-a patruns o frica teribila dar am intuit in acel moment ca daca frica depasea un anumit prag o sa ies din stare si o sa pierd mesajul pe care il aveam de receptionat. M-am obisnuit incet incet cu mine insami asa cum eram, asa cum ma vedeau ceilalti, ma vedeam la rece si ma evaluam intr-un mod rational, nu eram cu nimic deosebit, eram pur si simplu normal, un amalgam de bune si rele.
 
Devenisem liber de mine insami si de supraevaluare, puteam sa-mi parasesc corpul si am trecut prin zid in exterior intr-un zbor minunat. Zidul era un simbol al limitelor, iesirea prin zid insemna depasirea limitelor prin viziunea eu-ului din exterior.