Eram din nou in casa parinteasca si,
asezat in
gradina sub bolta vitei de vie, faceam exercitii spirituale de detasare si desprindere din planul
fizic. Eforturile erau
mari dar rezultatele inexistente, ceva ma tinea lipit de
pamant, eram
greu, nu puteam regasi zborul. Am realizat ca de fapt eforturile ma tineau pe
pamant si imi luau din
energie. Uitasem ca aripile imi cresetau numai daca ma abandonam cu incredere Divinitatii din mine, pastrand in
acelasi timp actiunea in plan secund. Reorientarea catre
interior si trecerea actiunii precum si a efortului propriu pe planul doi ma facut sa vad apoi ca sunt de fapt unde trebuie sa fiu, Acasa, si n-am de ce si unde sa mai plec, era ca o regasire si ca o usurare, regasisem zborul
interior.