Mama mea era bolnava la pat de-o lunga perioada de timp, sfarsitul iminent era asteptat de toti cei din familie. Intr-o dupa amiaza de primavara, chiar in saptamana patimilor, stateam pe pat si ma relaxam. Deodata am simtit un vortex de energie ca o palnie uriasa, puternic aspirant, am inteles ca trecerea mamei in celelalte planuri este aproape. Am iesit repede din camera si m-am dus in camera ei, chiar asa era, mama era aproape sa paraseasca aceasta lume. Am simtit in plan subtil deasupra vortexului energetic o lume minunata care urma s-o aspire pe mama, acolo sus nu era nicidecum o atmosfera de tristete, era mai degraba o atmosfera de sarbatoare, de nunta mai exact. Ce constrast puternic era, familia mea adunata traia o stare de tristete si durere iar acolo sus, in planul superior, era o stare de sarbatoare. Am perceput ca mama nu era foarte clar constienta de ce se afla sus si am inteles ca trebuie ajutata din planul in care se afla ea, plansul si durerea celor din familie nu faceau decat s-o tulbure si s-o dezorienteze. Mi-a venit ideea s-o fac pe mama atenta in mod subtil la starea de fericire care emana din fotografia de pe perete, cu ea si cu tatal meu in ziua nuntii, am incercat s-o orientez catre aceasta stare de iubire de inceput si s-o fac sa vada ca sus, in planul superior care o aspira, starea era exact aceeasi, frica putea s-o faca sa dea inapoi si sa cada pe planuri astrale inferioare. Stiu c-am ajutat-o atunci cat de mult am putut.
 
Dupa trecerea ei dincolo m-am asezat in meditatie si am incercat sa-i percep starile si s-o orientez in continuare catre starile elevate de iubire si lumina. In acea meditatie am fost proiectat in viata ei cand era tanara la casa bunicilor, ce frumoasa era, pura, inocenta si plina de increderea ca o sa fie fericita, de-abia il cunoscuse pe tatal meu, din pacate nu avea sa fie asa decat primii ani. Apoi am fost proiectat in vremea cand eram copil, ce mult ma iubea pe atunci, si eu o iubeam la randul meu asa cum putea un copil, ghidus si facand ce putea sa-i fie pe plac mamei. Am vazut o scena pe care o uitasem dar dupa meditatie mi-am aminitit c-a fost reala, in autobuz cand stateam in picioare amandoi, eu cautam in mod jucaus sa-i ridic pe oameni in picioare ca sa-mi dea mie locul, oamenii sareau repede sa-mi ofere locul lor, iar eu il cedam apoi mamei. Sorbeam cu nesat apoi incantarea si multumirea din ochii mamei. Am urmarit ca aceste stari frumoase sa i le transmit si ei, am perceput ca le primeste si ca o ajuta. Am mai facut o perioada de timp meditatii cu ea, o simteam inca in plan astral dar dupa o vreme s-a diminuat din ce in ce mai mult, era necesar s-o las in noua viata iar eu s-o continui pe-a mea.