Atinsesem o stare de vid in profunzimea fiintei mele, cu cat ma adanceam mai mult acolo in interior si ma abandonam in aceasta adancire se nasteau din vid energii condensate umplute de stari-valente grandioase si nebanuite. Aceste energii speciale legate chiar de esentele Fiintarii erau capabile sa produca universuri paradisiace in functie de Atentia care le era acordata.

Pastram constiinta in principal pe directia de adancire si in secundar ma bucuram de energiile minunate care porneau din acea stare de vid. Stiam ca trebuie sa ma focalizez simultan si proportional catre cele doua tendinte-miscari de adancire si emanatie energetica pentru ca erau legate, daca ma focalizam numai pe punctul de vid central aflat in profunzime riscam sa diminuez starea datorita atingerii unei faze de platitudine, emanatia fascinanta de energii evita aceasta stare de platitudine dar focalizarea prea mare catre ele risca sa ma fure din centrare. Cu cat ma adanceam si ma focalizam mai mult in centru-interior cu atat emanatiile erau mai puternice si mai fascinante, era un infinit de profunzime inaintea mea, in care ma abandonam continuu.

Am perceput apoi si o alta fiinta umana exceptionala pe care o cunosteam din planul fizic, acest vid perceput in mine era exact la fel si-n ea, era ca si cum eram uniti prin interior dar cu personalitati diferite, fiinta noastra profunda, centrala, era una si aceeasi, intr-un mod nedefinit aceasta realizare interioara o simteam la ea mult mai avansata, nu pot sa zic cum este posibil, mintea se incurca aici, dar asta am perceput si stiu ca este adevarat.