Intr-o meditatie m-am adancit in adancurile fiintei mele pana am ajuns sa-L percep pe El intr-o Lumina indescriptibila. Nu era numai lumina ci era extrem de plin de tot ceea ce exista, totul era acolo condensat, tot ce ar putea exista si tot ce se manifesta, toate calitatile posibile umane si supraumane, Il pecepeam pe Dumnezeu Infinit, bogatie nelimitata, de nepatruns si de neegalat cu toate ca Il simteam dornic de-a se uni cu mine si de a-mi darui Viziunea Existentei Lui. Disparusera toate valurile de separatie dintre mine si El, era chiar in fata mea, in acelasi timp ma simteam in El si-L simteam in mine, era o stransa unitate, notiunile de interior si exterior disparusera. Fiinta mea se hranea din plin cu El, mai exact din atributele care izvorau din Maretia Lui, tot ceea ce m-ar fi putut vreodata implini se gasea acolo in El, si din El aceste atribute intrau in mine. Ma apropiam de El din ce in ce mai mult, energia si concentrarea de stari si calitati crestea exponential, simteam ca o sa ma dezintegrez total, am pierdut si perceptia Eu-ului superior, ramasese doar El, din aceasta existenta a Lui renasteam din nou Eu intr-un mod miraculos si pur, era un Eu al meu Divin si realizat total, percepeam cum doar o mica parte din Infinitul care era El emana acest Eu al meu, aceasta parte prelua din calitatile Lui in mod partial dar era suficient pentru Mine sa ma simt realizat deplin, percepeam Chipul lui Dumnezeu ca fiind esenta mea cea mai profunda. 
 
Percepeam in acelasi timp si alternativ Calitatile Lui de Unitate si Multitudine, cand percepeam Unitatea, Eu-l meu superior se dizolva in El, ramanand numai acea Unitate, ramanand numai El, cand percepeam multitudinea, Eu renasteam din El si aparea individualitatea cu o amprenta unica dar intr-un mod magnific unita cu El si supusa Lui deplin. Acest Eu superior era maret si umil in acelasi timp, partial si total, era ca Fiul care sta la dreapta Tatalui si in acelasi timp era ultimul slujitor. Am inteles deplin si direct, printr-o cunoastere de dincolo de ganduri cat da maret este El, cat de aproape si totusi cat de departe este, cum se impleteste in mod minunat unitatea cu diversitatea, cum putem fi una cu El si totusi atat de diferiti, cat de mic sunt si totusi pe ce culmi ma ridica El, cum pot fi o infima parte si totusi una cu El. Percepeam Unitatea in Multitudine si Multitudinea in Unitate. Totul in Unul si Unul in Totul!
 
Este important de clarificat aici un aspect care tine chiar de nasterea si esenta fiintei noastre si a celorlalte fiinte. Prin faptul ca percepeam in acelasi timp dizolvarea Esentei mele si renasterea Ei direct din Dumnezeu, fiind o resorbtie si o recreatie simultana si alternativa, am perceput ca nu este posibila o dizolvare in Dumnezeu care nu este urmata de o renastere in familia Divina, ideea de anihilare este total gresita din Viziunea Totului, cine crede ca a ajuns la El prin anihilare fara sa se redescopere in El, inca nu s-a daruit total Divinitatii. "Cine isi va pastra viata, o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga." ne spune Iisus, aceste cuvinte chiar daca par paradoxale sunt expresia unirii a doua contrarii fundamentale ale fiintei noastre si sunt in acord deplin cu Realitatea Divina. Noi suntem corpul lui Dumnezeu, fiecare parte a Divinitatii este unica si de neinlocuit, suntem cu totii foarte importanti si foarte mult iubiti de Divinitate. Dumnezeu nu vrea anihilarea familiei sale Divine, nu este singur si nu va fi niciodata singur, noi nu suntem singuri si nici nu vom putea fi vreodata, facem parte cu totii in mod unitar in Marea Simfonie Divina a Iubirii! Dumnezeu vrea sa se implinesaca cat mai repede cu fiecare dintre noi cuvintele lui Iisus: "veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu". O sa-L vedem pe El si o sa ne vedem pe noi asa cum suntem in realitate, cu totii facem parte integranta din Familia Divina, cu totii suntem Fii Lui chiar daca multi dintre noi inca nu percep asta in inima lor.